Trădare

"- Știi când m-am simțit invincibilă prima oară? Mare, nisip fierbinte și gust de vise, toate împletite în părul meu sărat. M-ai strâns în brațe atât de firesc încât mă întreb și acum de ce nu m-am mutat acolo pe perioadă nedeterminată. M-aș fi acoperit cu tine în serile în care briza mă făcea să tremur...nu, nu la fel de tare ca tine, nu e momentul să fii gelos. Te-aș fi lăsat apoi să te pierzi în valuri când aveai poftă să-mi duci lipsa. Nu asta e iubirea, de fapt? O oscilație între “Mi-aș dori să-mi petrec restul vieții cu tine” și “Te-aș omorî cu mâna mea, dar mi-ai lipsi”?

                Dar când ai trântit uşa și-am simțit a doua oară gustul metalic al abandonului, știi în ce stare m-ai lăsat? M-am prelins pe podea ținându-mă singură în brațe și n-am fost în stare decât să fixez un punct din covorul ăla nenorocit în timp ce lacrimile mi se rostogoleau pe genele lungi. Cele mai dureroase lacrimi sunt atunci când plângi în linişte, ştii oare cum e? Când plângi și toţi dorm, ai un nod în gât iar ochii înceţoşaţi de lacrimi. Aş fi ţipat de durere dar trebuia să îmi ţin respiraţia pentru a păstra liniştea. S-au rupt atâtea bucăți din mine atunci încât mă întreb cum de mai pot schița zâmbetul ăsta, fie el și fals. M-am întrebat de ce încă-mi miroase perna a tine și n-am putut decât să zâmbesc amar, confirmându-mi temerile, era ca şi când ai fi făcut asta intenţionat

Rămăsesei îmbibat în ființa mea cu totul și m-a cuprins frica la gândul că se vedea asta cu ochiul liber. Regrete camuflate apoi in nopți albe cu gust de trădare. De data asta a mea."

Kindly Share This Post »»

Tweet