duminică, 20 aprilie 2014

Tăcere


 Când am întâlnit-o îi mureau atâtea gânduri nespuse pe buze. Îi străluceau ochii a inteligență. Un chip de o naturalețe înspăimântătoare, construit din detalii și unghiuri favorabile ce formează desene capricioase, mi-a distras atenția rațiunii. Poate ăsta a fost cazul ospătarului ce, blocat la privirea unei emoții istorice, a spart două pahare în fața noastră. O cicatrice superbă îi stă poziționată lângă sprânceana dreaptă. După cum arată, pare că se bucură des de mângâieri.
 Nu cred că a fost ceva neobișnuit în a noastră discuție. Coincidențele de gânduri curgeau, pur și simplu, ca și cum am fi descoperit secretele lumii împreună. Felul în care am perceput trecerea timpului a fost unul complet greșit. Nu ne scriem în mod egal povestea vieții;  avem nopți, pasiuni și sexe diferite. Ar fi mai util însă să alunecăm în ritmuri primare de dorință, bucuroși să descoperim că avem atât de multe cuvinte să ne spunem.
Prabușită în universul ei, în procese vinovate de constință, profitam prin pretexte stupide să o strâng în brațe, în momente demne de a trece pragul veșniciei. Îmi simțeam neputința la simpla evocare a unei relații de care a tras până când i-au fost epuizate și iluziile. Un război pierdut din start. Probabil că un alt bărbat, cândva, o va distruge definitiv până vor îmbătrâni frumos de mână.
Întoarcerea acasă s-a făcut fără niciun cuvânt, doar o strângere de mână a două lumi paralele ce împart bancheta din spate a unui taxi fără să se cunoască. Mi-am încheiat nasturele sacoului și, golit de orice zâmbet,  i-am deschis portiera. Neîndemânatic, i-am trecut mâna prin păr și i-am prins buzele într-un sărut de rămas-bun. Și-a plecat privirea, evitând-o pe a mea, ca și cum și-ar fi pierdut cuvintele și încă le căuta. Adevărurile se spun tăcând.
Tentația masochistă a memoriei nu mă lasă să-i uit prezența abia șoptită. Gândurile mi-au devenit zgomotoase dar i-am promis că nu am să o mai caut. Am aprins lumina pentru a întrerupe un vis dar noaptea se întinde chinuitor și absurd  în fața mea și nu pot  face nimic. Totul este temporar, chiar dacă durează o viață.

Kindly Share This Post »»

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu