Războiul,
cu sângele vărsat zilnic şi victimele neaşteptate. Pot fi sincer? Pot vorbi sincer despre ororile unei bătălii
cu singurătatea şi disperarea?
A renunţa
la ceva ce iubim este un iad şi nimic mai prejos de nebunie. Pentru că alegem
să fie aşa. Refuzăm să ne iubim pe noi înşine şi sfârșim prin a fi nedemni de
afecţiunea altora, plătind pentru tăcerile, sau dimpotrivă, pentru cuvintele
grele pe care nu le spunem.
De fapt, îmi iubesc durerea si, adesea, sunt mângâiat de
amintirile unei iubiri pe care, asemeni unui cântec prost, obişnuiam s-o cânt
zi de zi. Dar nu asta e povestea prin care vreau să-mi pledez cazul. Nu,
relatez povestea unui câine fericit ce acceptă resturi de pe masă susţinute de
promisiunea unui festin pe ziua de mâine.
Eram mulţumit în mediocritate, cu obişnuitul, dar nu există
nimic mediocru sau obişnuit legat de mine sau de capacitatea mea de a iubi.
Deci, renunţă, spui tu. Voi face asta, chiar după ce mă voi
pedepsi complet pentru crimele comise mie, de către mine, pentru mine.
Există ceva în noi toţi ce caută a fi pedepsit pentru
păcatele săvârşite. Sunt un bărbat ce îşi asumă mari riscuri şi pentru asta voi
avea mereu preţuri amare de plătit. Recunosc conceptul de a plăti fiecare clipă
de extaz cu ceasuri grele de agonie la fel ca un om ce îşi recunoaşte propriul
marş funerar.
A renunţa nu presupune eliberarea unui pumn încleştat cu o
cadere în nimic, ci mai degrabă în descoperirea şi prinderea unei noi frânghii
ce va putea şi va suporta greutatea unui nou eu. Sunt mai dens în capacitatea
de a iubi şi în sensibilitatea de a şopti cuvinte tandre în urechi surde.
Înainte de a renunţa există atât sânge de curăţat şi răni de
îngrijit şi nu mă voi preface reconstruit decât atunci când voi asista la
propria-mi distrugere atât de completă.
Pot grăbi mutaţia de sine indusă pentru a căuta disconfortul
altora ce se chinuie să menţină spaţiul pentru durerea mea? Nu.
Însă te voi întâlni pe cealaltă parte a labirintului iubirii
şi vom toasta pentru noi începuturi.
Kindly Share This Post »»
|
|
|
Tweet |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu