Reminiscenţe

   
     Copii fiind, ne autoconvingeam că monștrii ne ocupa locul din dulapuri. Mai mult ca sigur, odata cu venirea nopții, pericolul ne-ar fi găsit. Ne grăbeam tremurând în pat și ne înveleam în pătura magică. Îmbrățișam animaluțele de pluș pentru a ne proteja. Ne mențineam starea de veghe pe decursul a câtorva ore bune, cel mai fin zgomot traducându-se în urechile noastre în sunete de gheare de sub ce veneau de sub patul nostru. 

   Eram vânați de monștri imaginari și nu ne era frică de cine știa asta. În timp am învățat trucuri ce țineau monștrii departe - Lampa ce ținea departe întunericul, păturile magice ce ne protejau de orice rău.      

Pe măsură ce am crescut, monștrii au devenit din ce în ce mai transparenți și, pentru o perioadă limitată de timp, eram liberi.

Însă, fantomele ne vor regăsi cațiva ani mai târziu. Bântuindu-ne mințile, de data asta, în loc de dedesubtul patului. Fantomele Regretelor și a timpului trecut. Fantomele cuvintelor rămase nespuse și a momentelor pierdute pentru totdeauna. Suntem bântuiți de amintirile persoanelor dragi  pierdute, bântuiti de ”Ce ar fi fost dacă?”, “Ar fi trebuit să fie”.

Vedem fantome mereu în preajma noastră. Numai că acum le spunem amintiri.

   Aparența unor fantome ne arcuiește buzele într-un zâmbet și ne încălzește pe interior. O soaptă de argint a trecutului ce îți fulgeră mintea lăsând o emoție placută în spate. Adesea, cu cât îmbătrânim mai mult, cu atât suntem mai bântuiți. Aruncăm amintirile în spatele unor uși închise în cele mai adânci cavități din sufletul nostru, dar, complet aleator, fără vreun avertisment, ele se eliberează și plutesc ocupând prima poziție dată de conștiință. Nesolicitate. Nedorite. De nerefuzat. Uneori înfricoșătoare ce mai mereu reușesc să ne trezească cei mai adânci monștri. Amintirile unor persoane pe care nu le vom mai avea vreodata în preajmă, ale momentelor pierdute în vântul cu care timpul ne-a măturat memoria și regretul ce ne înfunda gâtul și se scufundă adânc în stomac. Fantomele din aria își fac apariția neinvitate și mai mereu sunt de neoprit. E ca si cum Boogey Man s-a săturat să zacă sub pat și și-a stabilit reședința în cele mai adânci colțuri ale minții noastre.

    O lecție pe care am învatat-o recent e asta; fantomele trecutului fac atat de mult parte din tine cât fac și sentimentele pe care le generează. Câteodata subconștientul simte nevoia de a le elibera și de a petrece ceva timp cu ele, chiar dacă prezența lor aduce numai suferință, regrete sau sentimente copleșitoare de pierdere    - ele sunt fantomele tale. Ele sunt lecțiile din care trebuie să înveți; sunt momente din viața ta ce trebuiesc revizitate din când în când pentru a te putea împaca cu ele.

Sunt conștient că nu se va întâmpla peste noapte, dar, într-un final va avea loc, îmi voi găsi pacea.

Fac parte din noi. Dacă le vom permite în continuare să ne bântuie și să ne umple cuvintele cu tristețe- nu vom putea găsi niciodata stropul de fericire.

   Cheia este să nu petreci atât de mult timp printre fantomele trecutului încât să uiți să trăiești aici, acum.

Unii oameni pe care îți este dat să îi vezi, poartă trisțea monstrului pe umeri ca o eșarfă.

Ochii lor au tenta aceea de intuneric și aerul din jurul lor este greu. Dacă sălăsluiești prea mult timp prin cimitirul clipelor trecute, devine aproape imposibil să pleci. Nu ești împăcat cu fantomele ce continuă să te bântuie într-un mod frenetic. Nu le-ai eliberat suficient pentru a cunoaște și cealaltă parte a vieții.

Toți avem fantome ce ne dau târcoale. Ne reamintesc în permanență că am fost iubiți, că am trăit și că, uneori, nu există un happy end. Ne amintesc de momentele prin care am trecut și de lecțiile învățate. Sunt memo-uri de care avem nevoie pentru a ne focusa pe prezent și pe viitor. Ne reamintesc să fim mai buni, să facem mai bine și să iubim fără eșec. Ne arată că atât timp cât nu ne putem schimba trecutul, putem al dracu ` de bine să ne schimbăm viitorul. Fantomele trecutului ne bântuie pentru a ne ajuta să ne găsim liniștea. E de datoria ta să ajungi acolo.

Kindly Share This Post »»

Tweet