Stăm
pe pat- picioarele încrucișate
și inimile deschise. A fost o noapte lungă și o dimineață și mai lungă. Mă răsucesc în jurul tău în timp ce plângi,
nu ştiu cum să reacţionez, dacă locul meu e aici, de fapt. Umerii îți coboară
și lacrimi îți curg fără oprire. Un adevăr prea mult timp ascuns mi se
dezvăluie.
Confesiune. Omitere. Anxietate. Teamă. Agonie. Confort.
Compasiune. Dragoste. Toate acestea trăiesc acum în spaţiul mic dintre noi.
Înțelegerea cristalizează misterele ce ne învăluiau într-un
aer încărcat.
Un fapt arcuit de-a lungul multor ani si o viață întreagă de
durere ne-au fost livrate acum, în patul
asta, în camera asta, în dimineața ce se anunţa a fi blândă. Se pare că nu cu
noi.
Exceptând durerea, există mereu speranță în adevăr. Dar adevăr
fără durere?
Copilă tristă, nu esti defectă. Nu în felul în care crezi.
Da, e adevărat, inima îți este crăpată într-un milion de
piese diferite. Porţi mereu cu tine amintirile nopților negre și încrederilor trădate. Se vede în zâmbetul tău amar, în gesturile ce par mereu neterminate.
Trupul tău ți-a adăpostit o viață de rusine. Ți-ai ingropat rănile sub
cicatrici și cicatricile în spatele cuvintelor nespuse și a durerii nevăzute.
Și te simți defectă, normal că o faci. Sufletul îți este plin de petece - găuri
îndesate cu disperare și disperare cu speranța de negăsit. Ți-ai vazut reflexia
spartă în oglinda iarași și iarăsi de durere și rușine. Consideri că e datoria
ta, asa cum a fost și secretul tau, că într-un fel meriți tot ce ţi s-a
întâmplat.
Totul se incheie acum. Trebuie sa se incheie acum.
Asta pentru ca da, esti defectă. Si da, esti şi perfectă în
acelaşi timp. Dar nu vei fi niciodata singură.
Suntem împreună în asta, niciunul dintre noi nu va merge
vreodata în izolare, chiar dacă nu putem simți prezența altuia la mile după mile. Chiar și in cele mai rele dezolări, chiar și în timpul celor mai abrupte caderi psihice la 3 dimineața. Chiar
și când strigăm lumii și mergem în cercuri până cădem.
Chiar și atunci lumina intră, inima se deschide și apucă
mici rădacini de speranță ce se încovoaie către siroaie de lumină. Înăuntru,
afară, în toate direcțiile- căutând lumina cu orice preț.
Kindly Share This Post »»
|
|
Tweet |
Din tot ce citesc pot sa imi dau seama ca ti-ai dorit-o pe Ea ,da nu inteleg e va impiedica sa fiti impreuna.O sa te urmaresc, ador ceea ce scri si cum descri momentele .
RăspundețiȘtergerePoate dacă nu s-ar fi încheiat, nu ar fi rămas povestea perfectă!
ȘtergereNu ai de unde sti ce urma..... .
Ștergere