sâmbătă, 20 aprilie 2013

Confesiuni




Stăm pe pat- picioarele încrucișate și inimile deschise. A fost o noapte lungă și o dimineață și mai lungă.  Mă răsucesc în jurul tău în timp ce plângi, nu ştiu cum să reacţionez, dacă locul meu e aici, de fapt. Umerii îți coboară și lacrimi îți curg fără oprire. Un adevăr prea mult timp ascuns mi se dezvăluie.
Confesiune. Omitere. Anxietate. Teamă. Agonie. Confort. Compasiune. Dragoste. Toate acestea trăiesc acum în spaţiul mic dintre noi.
Înțelegerea cristalizează misterele ce ne învăluiau într-un aer încărcat.
Un fapt arcuit de-a lungul multor ani si o viață întreagă de durere ne-au fost livrate acum,  în patul asta, în camera asta, în dimineața ce se anunţa a fi blândă. Se pare că nu cu noi.
Exceptând durerea, există mereu speranță în adevăr. Dar adevăr fără durere?
Copilă tristă, nu esti defectă. Nu în felul în care crezi.
Da, e adevărat, inima îți este crăpată într-un milion de piese diferite. Porţi mereu cu tine amintirile nopților negre și încrederilor trădate. Se vede în zâmbetul tău amar, în gesturile ce par mereu neterminate. Trupul tău ți-a adăpostit o viață de rusine. Ți-ai ingropat rănile sub cicatrici și cicatricile în spatele cuvintelor nespuse și a durerii nevăzute. Și te simți defectă, normal că o faci. Sufletul îți este plin de petece - găuri îndesate cu disperare și disperare cu speranța de negăsit. Ți-ai vazut reflexia spartă în oglinda iarași și iarăsi de durere și rușine. Consideri că e datoria ta, asa cum a fost și secretul tau, că într-un fel meriți tot ce ţi s-a întâmplat.
Totul se incheie acum. Trebuie sa se incheie acum.
Asta pentru ca da, esti defectă. Si da, esti şi perfectă în acelaşi timp. Dar nu vei fi niciodata singură.
Suntem împreună în asta, niciunul dintre noi nu va merge vreodata în izolare, chiar dacă nu putem simți prezența altuia la mile după mile. Chiar și in cele mai rele dezolări, chiar și în timpul celor mai  abrupte caderi psihice la 3 dimineața. Chiar și când strigăm lumii și mergem în cercuri până cădem.
Chiar și atunci lumina intră, inima se deschide și apucă mici rădacini de speranță ce se încovoaie către siroaie de lumină. Înăuntru, afară, în toate direcțiile- căutând lumina cu orice preț. 

Kindly Share This Post »»

3 comentarii:

  1. Din tot ce citesc pot sa imi dau seama ca ti-ai dorit-o pe Ea ,da nu inteleg e va impiedica sa fiti impreuna.O sa te urmaresc, ador ceea ce scri si cum descri momentele .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate dacă nu s-ar fi încheiat, nu ar fi rămas povestea perfectă!

      Ștergere
    2. Nu ai de unde sti ce urma..... .

      Ștergere