După tot acest timp frica nu-i va mai ţine inima
ostatică iar carenţele de coerenţă nu îi vor mai amorţi plămânii. Raţiunea îi era în ceaţă dar inima i-a fost ca
un ceas deşteptător, mereu pregătită să-i sară din piept. Îşi simţea
pulsul adânc încorporat între sâni încât nu-şi mai putea
refuza adevărul niciun minut, oră, zi. Şi-a făcut bagajele şi a luat oraşul sub
picioare, sufletul ghidându-i fiecare pas. Era întuneric şi ploua cu găleata
când a ajuns la el. Frica i-a dispărut odată cu furtuna, în timp
ce un simţ al libertăţii îi respira brutal într-o nouă viaţă. Inima îi purta o lupta nesigură, o emoţie puternica îi trăda îngrijorarea privind deznodământul
călătoriei.
Neaşteptând oaspeţi, el şi-a plănuit o noapte liniştită. Avea în stânga o scrumiera plină, pe care a avut ocazia să o umple în decursul a câteva ore, pe masă o sticlă de vin, desfacută, paharul pe jumatate plin și un sentiment pe care încerca să îl estompeze. Deodată a simţit o explozie de energie penetrându-i inima chiar înainte ca ea să-i bată la uşă. Bătăile din uşă se sincronizau perfect cu percuţiile din pieptul său. Fiecare bătaie se intensifica în timp ce el s-a ridicat să vadă cine îşi permite să îl deranjeaze la o oră atât de târzie. Habar n-avea. Cu sufletul în dinţi şi cu bagajele în mână îi putea auzi paşii pe scări, chiar acolo, în ploaia infernală, cu nesiguranţele aruncate-n buzunare, neştiind care îi va fi reacţia. Ştia că e acolo, îi simţea fiecare miscare dar se temea să-l privescă în faţă, să-l înfrunte. Când i s-a deschis uşa a privit timid în sus şi i-a adresat un “ -Bună ” timorată. Inima i s-a înecat iar ochii i-au devenit tulburi nevenindu-i să creadă că în sfârşit îl avea în faţa pe cel ce nu o lăsa să-şi odihnească ochii nopţile. Îşi imaginase momentul ăsta de nenumărate ori până acum. Capul i se învârtea, resturi nedigerate de imagini şi gânduri ţâşneau iar el a reuşit doar să o mângâie cu timbrul unei voci care o îndeamna să soarbă fiecare cuvânt ” - Eşti o privelişte minunată pentru ochii mei”.
Era o linişte confortabilă, energia lor umplea toată camera. ”- Lasă-mă să-ţi aduc un prosop”, i-a spus, privind-o cu o afecţiune ce îi hrănea ochii flămânzi. Întrebările i se învârteau în cap ca un uragan timp în care tot ce îşi dorea era să o strângă în braţe şi să-i atingă fiecare centimetru al pielii. A mers în baie şi s-a privit în oglindă cu uimire întrebându-se dacă visează, dacă s-a lovit la cap sau creatura asta uimitoare chiar era atât de aproape. În timpul în care el a ieşit cu prosopul, ea îşi despacheta bagajele. Plănuise să realizeze o cină specială, una pe care el să nu o uite niciodată. I-a întins prosopul şi stătea privind-o în veneraţie. A încercat să-i pună o întrebare, dar, când cuvintele aveau de gând să-i părăsească buzele, ea l-a întrerupt, privindu-l cu ochii ei mari şi cu vocea aceea ce mereu îl bântuia în vis i-a spus ”Am să-ţi pregătesc cina iar tu doar vei privi" . Îi era foame în mai multe feluri decât unul, dar în niciun caz de mâncare.
I-a luat mâna şi l-a aşezat pe
un scaun pentru ca el să-i poată privi absolut orice mişcare. S-a dus
în spatele scaunului şi i-a soptit în ureche: ”-Vreau să mă
priveşti, să mă miroşi, să mă guşti şi ascultă-mă, vreau să simţi fiecare
moment, însă am o singură regulă: în noaptea asta vreau să-mi taci, doresc să le dictezi gândurilor să-ţi amuţească şi ele” Apoi
ea i-a adus o băutură şi i-a sarutat spatele gâtului cu
buzele moi ce lăsau să se înţeleagă că dorea să-l consume chiar atunci şi
acolo. Acum stătea în linişte, admirându-i
corpul şi spiritul cât timp ea îşi schimba hainele ude
chiar acolo, în faţa lui. Nu-i mai văzuse niciodată
corpul atât de expus. A îmbrăcat o rochie din mătase ce îi
reliefa atent formele, deşi îi expunea doar umerii delicaţi şi
picioarele atrăgătoare. Nu şi-a aranjat în vreun fel părul atins atent de ploaie,
lăsându-l pe spate, umed si dezordonat. Îl tachina cu limbajul său corporal iar el se îndepărta şi se apropia de el însăşi fără oprire.
Se putea citi bucuria în ochii lui, observându-o jucăuşă şi spontană. Stătea în faţa lui, cu sufletul golit de orice
sentiment de teamă Era sexy şi seducătoare prin orice mişcare. Ochii
nu i-au părăsit niciodată trupul cât timp ea a pregătit absolut
totul cu atenţie şi graţie. Îl privea de sus adesea pentru a
vedea dacă este captat de a sa frumuseţe tulburătoare. Priveliştea, sunetele şi mirosurile ce-l
ademeneau erau mult prea mult pentru el. În mod normal nu avea
nicio problema în a sta nemişcat ,doar el şi gândurile sale,
dar de data asta era supus unei încercări de o altă magnitudine. Ea s-a oprit pentru un moment, fixându-l cu o privire
lungă iar când ochii li s-au întâlnit, au auzit cuvinte nespuse încă, adânc în inimă.
Nu intenţiona să rateze absolut nicio nuanţă a
primului lor sărut. Şi-a aplecat capul, înfăsurându-şi mâinile la baza gâtului
lui şi i-a îndepărtat câteva şuviţe de păr pe care le-a strâns în pumn,
trăgându-l spre ea cu o tensiune uşoară. I-a distanţat buzele cu vârful limbii neîntâmpinând nicio rezistenţă
din partea ei şi aproape că şi-a pierdut stăpânirea de sine.Ce violare interesantă de psihic s-a dovedit a fi,
reflecta ea, incapabilă să se decidă ce se întâmpla de fapt. Era atât de
dornică să se joace, să exploreze, să-şi elibereze spiritul. În sărutul lor de
natură iniţiatică, fiecare a călătorit în infinitatea timpului şi înapoi, prin
clipe de emoţie găsind momentul zero al compatibilităţii ce îi lega. Cât
timp buzele li se separau, au născut o descărcare electrică, simţind arcele
miniaturale de curent ce le treceau prin vene cu o pasiune incadescentă. A zâmbit şi şi-a continuat opera de
artă în bucătărie. După ce a terminat să-i pregătească ospăţul
suculent s-a întors la el, l-a legat la ochi apoi i-a sărutat umed
buzele înainte de a-l hrăni cu grijă. Îi şoptea direct în suflet, desprinzând atent strat după strat de trecut dureros.
În acel moment el a respirat, s-a întins
să-i atingă picioarele, apoi coapsele, desenându-i o hartă a dorinţei pe
tot corpul. Respirând adânc, mintea i s-a calmat cât timp trupul, ce îi tremura ca un camion staţionat cu motorul pornit, i-a capitulat necondiţionat. Nu s-au spus cuvinte, doar şoapte. S-au schiţat doar zâmbete. Rochia i-a lovit podeaua şi s-a aplecat să
îl sărute. Sufletele le vibrau dureros captând nemurirea în flagrant. Şi-a eliberat ochii si a privit-o timp de o clipă, cam cât o viaţă, ştiind doar că pasiunea ce îl ardea în interior îl va putea hrăni...
Kindly Share This Post »»
|
|
|
Tweet |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu