Odată cu cărţile, pe care le preferam adesea în
defavoarea oamenilor, m-am îndrăgostit de cuvinte. Prin ele îmi ofeream luxul
de a ascunde deliberat ceea ce trupul meu nu ar fi putut niciodată masca, am fost
mereu mult prea expresivă pentru binele meu. Dar impactul cuvintelor,
înşiruirea sintagmelor, înlănţuirilor de vorbe ce, deşi de o logică
implacabilă, pot să nu transmită nicio emoţie, mă fascinau. O scăpare, un mecanism de apărare..cine
ştie?! Am început să mint cu atâta uşurinţă, mă minţeam chiar şi pe mine, până
încet-încet linia dintre adevăr şi ficţiune se estompase. Însă odată ce îmi formam
o idee despre cum vreau să decurgă lucrurile, înnebuneam de furie la orice semn
că realitatea se va abate de la planurile mele.
Dantela, întotdeauna neagră, pielea
fină de culoarea caramelului, fluiditatea gesturilor, atenţia la
detalii...Totul pentru că acţiunile ce mă făceau să simt că deţin controlul îmi
creau falsa impresie de stabilitate. Eram de nerecunoscut în încercarea-mi
disperată de a menţine iluzia că m-aş putea hrăni dintr-o altă poveste. De unde
să fi ştiut că prin perfecţionarea acestor măşti, nu făceam decât să caut pe
cineva care să fie capabil să le înlăture, strat cu strat? Cred că era o urma
de narcisism până şi în modul definitiv în care îl iubeam. Un fel de ”te iubesc
pentru că te-am ales eu” în nebunia cu care mă dăruiam lui iar si iar. Adoram
să-i văd pe ceilalţi dorindu-mă, desigur, mă hrăneam cu privirile alea
pofticioase, dar nu se putea compara nimic cu modul în care mă liniştea să-i
simt trupul cald lângă al meu, cu nerăbdarea cu care mă lipea de perete, îmi
punea mâna la gură şi..
Aşa că am hotărât să pun capăt neliniştilor, destul cu nopţile pierdute
disecând totul până la ultimul detaliu. Ce rost ar mai fi avut jocurile,
artificiile meschine cu care mă asiguram, nu demult, că-i prind în plasă pe
toţi, când doream să fiu doar a lui?
Greşeam. Ne imaginăm că şi ceilalţi
vor să fie iubiţi aşa cum ne-ar face nouă plăcere, în felul în care suntem noi
capabili să iubim. Uneori prea mult, alteori nu destul sau...pur şi simplu
altfel.
Kindly Share This Post »»
|
|
Tweet |
De ce te-ai oprit din scris?
RăspundețiȘtergere