Răsfăţ

           M-ar ține strâns în brațe până ce ritmul respirațiilor noastre s-ar armoniza. Ar adormi cu mâna în jurul meu, parcă ușor speriat că aș putea vreodată să-i scap. A doua zi, m-ar trezi negreșit sărutându-mă cast pe buze. I-aș zâmbi larg, deși m-a lăsat să dorm prea mult și sunt deja în întârziere. Știe că am nevoie mereu de încă 10, 15, 20 minute, așa că ar aștepta răbdător în ușă, amuzându-se de cum îmi iau somnoroasă tricoul pe dos sau cum mă lovesc de fiecare dată de același colț al patului. 

           Mai târziu, în drumul nostru spre un frappé cu scorțișoară, mâinile ni s-ar împleti atât de firesc încât aș uita cât obișnuiam să urăsc toate astea . Mi-ar da flori doar pentru că e joi și îmi stă bine în albastru. Le-aș arunca într-o vază, jurându-mi că nu-mi plac florile. De fapt, aș zâmbi cu gura până la urechi tot restul zilei la gândul că și-a amintit că-mi plac lalelele portocalii învelite în hârtie cerată deși uită mereu să ducă gunoiul. Ar fi exact ceea ce ar trebui să-mi doresc. Și numai din cauza asta nu l-aș putea iubi niciodată.

Kindly Share This Post »»

Tweet