3 dimineaţa, haos în gânduri şi
un zâmbet falsificat printre fumul dens din ultima ţigară. Ultima? Alt
substitut de viciu și nici urmă de ea. Prea multă tăcere mi se scurge-n
timpane. Litere ce se aştern pe pagini murdărite de o cafea neagră cu un amar
ce-mi alunecă dureros în simţuri. Două cuburi de gheaţă plutesc în paharul plin
ce promite o vacanţă chimică dar nicio urmă de îndurare. Am trupul greu și
tălpile reci. Mă sufoc ușor în aerul rece al nopții cu gândul la un amor debil.
Sufletul mi se încăpăţânează să
adăpostească un demon erotic, fără să ia în calcul că tot el îi zgârie pereţii
până la prăbuşire. Inutil îmi lovesc inima pe care o strâng puternic în mâini,
căci nu se înduplecă să amorţească. Stiloul îmi bate în carne cui după cui pe crucea ce o port în mine. Cunoști persecuția absolută
și astfel mi te verși picătură cu picătură în perfuzia adânc intrată-n venă.
Privesc cu groază cum o pereche de ochi negri e în stare să-mi pună sufletul la
colț.
Trebuia să te cunosc, aveam
nevoie de cineva ca tine. Ştiu, urăşti cuvântul “ trebuie” . Ai plecat cuprinsă
de frică. Un răboi pierdut din start, am capitulat amândoi. Acum mă număr singur printre cadavrele din
închisoarea sufletului tău.
Nu ar fi trebuit să-mi plănuiesc nimic, nu cu tine, nu când tu voiai doar să mă cunosti, însă am ajuns să te vreau cu mai multe mâini decât o paradă de cerşetori. Dorinţele mi-au ajuns în locuri pline de incertitudine ce m-au determinat să rămân câţiva paşi în urmă.Nu am să te găsesc niciodată în sala de aşteptare după un zbor anulat, când tu nu obișnuiești să călătorești cu bagaje de cală. Mereu pleci goală, lipsită de griji, durere sau gânduri.
Move on, you say. Dar cum aş putea închide cartea când îmi este peste putinţă să întorc şi pagina pe care-mi scriu declinul?!
Tu...tu dormi acum şi nu ştii câte gânduri primeşti. Îmi închid pleoapele insomniace și îmi las mâinile inconștiente să te caute printre așternuturi.
Nu ar fi trebuit să-mi plănuiesc nimic, nu cu tine, nu când tu voiai doar să mă cunosti, însă am ajuns să te vreau cu mai multe mâini decât o paradă de cerşetori. Dorinţele mi-au ajuns în locuri pline de incertitudine ce m-au determinat să rămân câţiva paşi în urmă.Nu am să te găsesc niciodată în sala de aşteptare după un zbor anulat, când tu nu obișnuiești să călătorești cu bagaje de cală. Mereu pleci goală, lipsită de griji, durere sau gânduri.
Move on, you say. Dar cum aş putea închide cartea când îmi este peste putinţă să întorc şi pagina pe care-mi scriu declinul?!
Tu...tu dormi acum şi nu ştii câte gânduri primeşti. Îmi închid pleoapele insomniace și îmi las mâinile inconștiente să te caute printre așternuturi.
Kindly Share This Post »»
|
|
Tweet |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu