Decor autumnal cu aromă de cafea măcinată și dimineți
friguroase iar eu...doar un ghem brunet de păr și somn în brațele tale. Deschid
ochii, casc și-mi cuprinzi talia ușor. "-Te vreau atât de rău..."
Îmi mușc buzele cu poftă iar zâmbetul meu insinuant îți aprobă intențiile. Cum
să-ți rezist când vocea ta joasă mi se topește delicios de încet pe șira
spinării, alungându-mi fiecare gând ce îmi răscolește ființa?
Ne pierdem prin
așternuturi acum, rațiunea-mi capitulează și ea și nu-mi rămâne decât să alunec
în brațele tale. Pielea ta pe a mea, spatele ce mi se arcuiește sub respirația
ta caldă și simt cum fiori de plăcere îmi inundă trupul.
"- Încă
puțin..". Îmi strângi mâinile cu forță și când sunt gata să-mi
părăsesc corpul aud printre gemete că și tu...
Un zgomot asurzitor și
deschid cu teamă ochii. Nu-mi ia decât o secundă să realizez ce s-a întâmplat de fapt - adormisem iar gândindu-mă la tine. Instinctiv, duc mâna la piept unde mi s-a
instalat aceeași durere sfâșietoare. Mi se taie respirația, nici măcar nu ești
aici și iar am visul ăsta nenorocit. În mintea mea doar succesiuni de fraze fără
sens ce-mi accelerează bătăile inimii, lucruri spuse, insinuate sau cel mai
adesea, nespuse.
Mi-ai trasat liniile minții cu mult înainte de a mi le
cunoaște pe cele sinuoase ale trupului și mi te-ai târât în oase fără nicio
cale de întoarcere. Cum să mă lipsesc acum de însăși o parte din mine? Lovim
doar în ce prețuim mai tare, dragul meu, și aș mușca din tine ca o fiară dacă
n-aș ști că m-ar durea. Privesc iar în jur, e atât de sterilă camera asta când
pașii îți întârzie. Scârțâit de podele, cheia se rotește ușor, încerc din
răsputeri să mă stăpânesc dar buzele mi se curbează fără să vreau într-un
zâmbet cald.
- Bine ai venit acasă.
Kindly Share This Post »»
|
|
|
Tweet |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu