Definitiv

Iubirea se scaldă-n tot. Nu e-n căpșunile obligatoriu învelite în ciocolată sau în buchetul de trandafiri roșii primit la lumina lumânărilor. O poți zări uneori în privirea lui timidă când îți spune ”- Bună dimineața”. E fluidă, amorfă, nu se ascunde în cuvinte rostite mecanic pentru urechi surde.

Dincolo de conceptul de bine sau rău, dincolo de idealurile meschine ale lumii "moderne", mai presus de gesturile demonstrative ce frizează penibilul ale cuplurilor-clișeu.

 Obiectul afecțiunii tale nu-ți datorează nimic și abia odată ce ai înțeles asta, ești cu adevărat liber. Liber să faci din iubire un scop, liber să renunți în plină luptă, liber să nici nu încerci. Fie că aștepți trei zile, îl suni acum sau stai lipită de telefon până o face el. Poate că îți spune că te iubește cu lacrimi în ochi, poate că o face nelăsându-și lucrurile împrăștiate peste tot sau asigurându-se că ești bine deși v-ați certat. Ar fi egoist să-i ceri soarelui să nu strălucească decât pentru tine, nu crezi? Atunci, de ce să te aștepți la întreaga lume din partea unei persoane ce, asemeni ție, este chinuită de aceeași demoni?

Așa că ia loc și ascultă-mă cu atenție. Ai să înțelegi cât de definitivă este o astfel de iubire iar eu îmi voi găsi liniștea. Știu că mă poți rupe în mii de fragmente pentru ca apoi să mă recompui cu un singur zâmbet. Și îți ofer ție puterea asta, vei ști ce ai de făcut. Voi fi mereu aici. Vino, cu gândurile ce nu-ți dau pace, obsesiile și nopțile pierdute prin paturi mult prea reci. Cu rănile-ți cicatrizate din suflet și femeile ce le-au cauzat. Cu fiecare ființă care te-a făcut să zâmbești așa, cu motivele pentru care încă te trezești în fiecare dimineață. Te vreau tot, cu orice lucru murdar pe care l-ai făcut, fiecare strop de alcool ce ți-a ars gâtul și ți-a adâncit angoasele, fiecare gol ce n-a putut fi umplut până acum. Te vreau întreg.

Kindly Share This Post »»

Tweet