Aveai dreptate, încă ne trasăm viața sub forma unei caricaturi, dar știu cât de mult poți iubi ce tocmai ai schițat. Știu cât de multă pasiune ți se ascunde în vene, doar asta pot simți când te ating. Pielea ți se topește de pe oase iar sângele ți se împrăștie haotic pe hârtie. O pereche de mâini aspre mutilează un manuscris de parcă ar dori să îi imprime o altă traiectorie.
Sub dureri agonizante nu îți pot
înțelege cuvintele dar vocea ta reverberează în cele mai adânci parți ale mele.
Nu dețin niciun control asupra ei. Îmi pot astupa urechile și tot își găseste
calea spre cotloanele cele mai adânci ale trupului meu și îmi tulbură rațiunea.
Mi-a ajuns până în piept, adânc, înăuntrul meu. Ai zburat toată pânza de păianjen
dintr-un suflet prăfuit, astupându-mi
toate crăpăturile. Apoi mi-ai luat inima în mâini și mi-ai strâns-o cu
putere până paginile tale au început să se umple de o altă culoare. Ai rupt
hârtia după spunându-mi că nu îți poți desena viața cu cerneală împrumutată. Să rănești pe cineva într-o asemenea
manieră e un act mai mult decât intim.
Vreau să mă lupt cu tine și să
îți cedez. Îți iubesc demonii și războiul pe care ți-l poartă. Ești singur, nenorocit, gândurile nu îți au niciodată loc pe hârtie și
durerea e singurul tău stimulent. Trăind propria-ți sinucidere, îți experimentezi
intensitatea torturii pe care ți-o aduce
și nu te împotrivești. Nu mă aștept să fii sănătos sau sensibil. Nu posed o
pasiune pentru carne ci, atât de crud, o sete teribilă de sânge al unui suflet
îngenuncheat de propria rațiune.
Kindly Share This Post »»
|
|
|
Tweet |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu