Cu inerente degradari fizice, sunt
expus, fără apărare în fața unor buze ce par că nu au sărutat un alt bărbat. Eliberezi
in mine pulsiuni străine. O clipă de fericire e mai importantă decât o nemurire
pustie. Sedus de o îndrăzneală debilă, ating cu mâna simultan atât infernul cât
și paradisul cu o pasiune din care nu-mi revin. Păcatul devine o fatalitate. Ca
să te regăsesc a trebuit să fiu departe de tine. Nimeni nu îți privește
frumusețea cu o mai adâncă seriozitate ca imaginația unui copil ce se aprinde
ușor. O artă complexă nascută din durere ce sfidează moartea.
A iubi prea mult e un gest reprobabil? Zâmbesc,
desigur, înduioșat, dar ca să răspund la orice întrebare, trebuie să răspund ambiguu la
toate. Emoția îmi este de o altă natură, îmi ataci cele mai intime fibre cu o
sensibilitate echivalentă cu cercurile concentrice pe care le execută grațios o
piatră aruncată-n apă. Nicio credință, pasiune sau obsesie, dacă este trăită până
la capăt, nu poate fi rezonabilă. Născut pentru un dublu destin, sunt fericit
în nefericire. Când încerci să îl privesc separat, își pierde din mister. Îmi
creez propriul infern pas cu pas, cu o pasiune neînduplecată.
Jumătațile de adevăr nu conțin uneori
nimic adevărat. Când orice moderație ascunde o renunțare, excesul reprezintă
singura cale spre a-ți îndeplini destinul. Și dacă adevărul este singura
condiție a iubirii, atunci cât adevăr poate suporta un muritor?
Kindly Share This Post »»
|
|
|
Tweet |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu